- The story of Homo sapiens is that they spent most of their time in a dangerous environment, constantly searching for food and being violent towards each other.
- The invention of agriculture brought stability and allowed for larger groups of people to form.
- The concept of property and the need for protection led to the creation of the state.
- The state's main roles are to guarantee property rights and have a monopoly on violence.
- The story of the social contract, as formulated by philosophers in the 1600s and 1700s, has shaped our beliefs about human societies.
- The two main versions of the social contract are that humans are violent and need strict institutions to control their behavior, or that humans are naturally innocent and agriculture disrupted their peaceful existence.
- These perspectives have a direct impact on our ideas about social organization and what humans can do together.

- The natural state of humans was one of innocence and gentleness until the advent of agriculture.
- Rousseau argues that ignorance of the dangers of political institutions led humans to give up their freedom.
- Humans in their natural state were driven by self-preservation and empathy.
- The debate about whether humans are fundamentally good or evil is meaningless as it depends on individual and societal values.
- The Christian binary thinking of good and evil has influenced European intellectual history.
- Humans have the capacity for both generosity and cruelty.
- The nature of humans is adaptable and the history of human organization has been a carnival of experiments.
- Fukuyama and Diamond argue that human political organization is similar to that of small primate groups.
- Inequality is seen as a consequence of societal complexity.
- The idea that hierarchy is necessary for large populations is factually incorrect.
- The belief that humans require leaders and hierarchies is a dangerous and limiting assumption.

- The video criticizes the idea that human civilization has reached its peak and that the only improvement possible is to play with existing categories and inequality.
- It argues against the notion that European civilization is the most rational, free, and peaceful.
- The video questions the statistics and optimism presented by Steven Pinker and argues that poverty and inequality still exist.
- It criticizes the propaganda that promotes the idea that we should be happy and satisfied with the current state of the world.
- The video highlights the historical exploitation and colonization by European powers and argues that the current material superiority of Europe is a result of centuries of exploitation.
- It criticizes the speech of the EU's chief diplomat, who used colonialist language and ignored the ongoing exploitation in today's world.
- The video questions the idea that the Enlightenment and European values are solely responsible for the progress of civilization.

- The concept of equality and social inequality was not discussed in medieval Europe.
- The arrival of news about the treatment of indigenous people in the Americas sparked debates about the morality of colonization.
- Colonizers used ultimatums and violence to convert indigenous people to Christianity.
- Some argued that indigenous people were subhuman, while others recognized their ability to govern and argue for their own social arrangements.
- The existence of indigenous people provided a starting point for philosophers to discuss the natural state of humans.
- Thomas Hobbes argued that humans lived in perpetual war, while Jean-Jacques Rousseau believed they lived in a state of freedom and equality.
- The Jesuit reports about encounters with indigenous people in the Americas provided intriguing and controversial insights into their beliefs and practices.
- The main point of contention between indigenous people and Jesuits was the concept of freedom.
- Indigenous people saw Europeans as sad slaves, while Europeans struggled to understand their perception of freedom.

- The piece discusses the observations and criticisms of European missionaries and explorers regarding the indigenous societies of North America in the 17th century.
- The missionaries were perplexed by the freedom and lack of hierarchy in these societies, as well as their emphasis on individual liberty.
- The indigenous people had their own complex and developed societies, despite not having castles or hierarchies.
- One indigenous leader, Kandya Ronk, was particularly eloquent and critical of European society, religion, and morality.
- The indigenous people believed in a great spirit but did not adhere to the same sexual and societal restrictions as Europeans.
- The piece mentions a book written by Louis Armand de Lombardars, Baron de La Hontan, which popularized the indigenous critique of European society.
- La Hontan had personal interactions and negotiations with indigenous leaders, including Kandya Ronk, and witnessed European civilization firsthand.
- The indigenous critique focused on the plurality of religions, the inhumanity of European society, and the negative influence of money.
- The indigenous people believed that the Europeans were the true "savages" due to their actions and behaviors.
- The piece concludes with a quote from Kandya Ronk about the inequality and immorality of wealth and the treatment of women.

- The video discusses the last intervention of Kandya Rong, who answers questions about women's freedom and describes a situation where his daughter wants to marry a man he considers unsuitable.
- The video mentions that the idea of the origin of inequality was not Rousseau's, as he participated in an essay contest where this was the topic.
- The format of dialogue with a savage became popular among French intellectuals during the Enlightenment, but it is debated whether these characters were invented or based on real indigenous people.
- The video argues that the history of Enlightenment thinkers being influenced by indigenous thought is often overlooked or erased.
- It mentions Turgot, an economist who argued that the freedom and equality of savages were signs of inferiority, and that inequality is inevitable and a sign of an advanced civilization.
- The theory of social evolution, where societies progress from hunters to urban civilization, was later adopted by Adam Smith and others to justify colonization and portray European civilization as the most advanced.
- The video criticizes this linear and deterministic view of history, arguing that it is based on ideology rather than facts or science. It states that there is evidence of hunter-gatherers and agricultural societies coexisting and that agriculture was invented in multiple places around the world.

- Agriculture was invented in multiple places around the world, but societies did not uniformly adopt it.
- Societies refused certain technologies because they did not value them or saw them as a threat to their communities.
- The idea of progress needs to be discussed further, as societies have rejected certain forms of progress.
- There is no original form of social organization or standard state of nature.
- Throughout history, human cohabitation has been diverse and constantly changing.
- The last 300 years of rigid capitalism is an exception in human history.
- The concept of teleological thinking is problematic as it attributes intention to results.
- The history of humanity is often told in a way that supports the narrative of progress.
- Progress depends on how it is defined, and in terms of social organization, there has been little progress.
- Voting is often symbolic and does not lead to significant change.
- Communism, as practiced in reality, resulted in a rigid hierarchy and lack of discussion about societal forms.
- Technological progress has not been accompanied by the development of human wisdom.
- The distribution of wealth remains feudal, with a small percentage controlling a large portion of wealth.
- The ability to convert wealth into political power is a problem in our society.

- Homo sapiens spent most of their time in a dangerous environment, searching for food and being violent towards each other.
- The invention of agriculture brought stability and allowed for larger groups of people to form.
- The concept of property and the need for protection led to the creation of the state.
- The state's main roles are to guarantee property rights and have a monopoly on violence.
- The social contract theory has shaped our beliefs about human societies, with two main versions: humans are either naturally violent and need strict institutions, or naturally innocent and agriculture disrupted their peaceful existence.
- The nature of humans is adaptable and the history of human organization has been a carnival of experiments.
- The video criticizes the idea that human civilization has reached its peak and that the only improvement possible is to play with existing categories and inequality.
- It questions the statistics and optimism presented by Steven Pinker, arguing that poverty and inequality still exist.
- The video highlights the historical exploitation and colonization by European powers, arguing that the current material superiority of Europe is a result of centuries of exploitation.
- It questions the idea that the Enlightenment and European values are solely responsible for the progress of civilization.
- The piece discusses the observations and criticisms of European missionaries and explorers regarding the indigenous societies of North America in the 17th century.
- The indigenous people had their own complex and developed societies, despite not having castles or hierarchies.
- The indigenous critique focused on the plurality of religions, the inhumanity of European society, and the negative influence of money.
- The video argues that the history of Enlightenment thinkers being influenced by indigenous thought is often overlooked or erased.
- It criticizes the linear and deterministic view of history, arguing that there is evidence of hunter-gatherers and agricultural societies coexisting and that agriculture was invented in multiple places around the world.
- The concept of progress needs to be discussed further, as societies have rejected certain forms of progress.
- The history of humanity is diverse and constantly changing, and the last 300 years of rigid capitalism is an exception.
- The distribution of wealth remains feudal, with a small percentage controlling a large portion of wealth.

- The ability to transform wealth into political power is a major issue that has not seen much progress in the past 300 years.
- The distribution of resources has become increasingly automated and pronounced, leading to extreme inequality.
- The final form of inequality in this advanced civilization is the power to destroy the planet for the benefit of specific pockets.
- The story of social evolution was a response to criticism from indigenous people in the Americas.
- Europeans argued that their way of organizing society was superior and that indigenous people were inferior beings.
- This perspective continues to influence society today, with poor people in other parts of the world being seen as less human.
- The subtext of Europe being a garden and the rest of the world being a jungle reflects this mindset.
- The speaker recommends reading the book for a more comprehensive understanding of the new narrative of humanity based on recent archaeological discoveries.

- Wealth transforming into political power is a longstanding issue with little progress.
- Automation and resource distribution have led to extreme inequality.
- The ultimate form of inequality is the power to harm the planet for personal gain.
- Social evolution was a response to criticism from indigenous people in the Americas.
- Europeans believed their society was superior, influencing views of poor people in other parts of the world.
- The book offers a new narrative of humanity based on archaeological discoveries.

Cum s-a construit povestea evoluției societăților omenești.




Cartea: https://polirom.ro/historia/7713-zorii-tuturor-lucrurilor-o-noua-istorie-a-omenirii.html
              https://www.books-express.ro/the-dawn-of-everything/p/shb,9780374157357

Despre Steven Pinker și New Optimism
https://www.youtube.com/watch?v=fo2gwS4VpHc
https://www.youtube.com/watch?v=0Hkez1J2iuI

Josep Borrell despre indigenii americani
https://www.youtube.com/watch?v=iaiisDRGw-o


https://patreon.com/catalinmoise

00:00:00 Omul Bun vs. Omul Rău
00:16:23 Ecourile moderne
00:26:30 Grădina europeană
00:32:01 Sălbaticii
00:50:17 Civilizarea

Povestea populară a speciei umane sună cam așa.

Acum vreo 200 de mii de ani, după multe combinații și încurcături, a apărut acest Homo sapiens care sunt eu și care ești și chiar tu.

95% din timpul ăsta a băntuit bezmetic, trist, printr-un mediu primejdios, în grupuri micuțe de 10-20 de oameni care se coordonau doar cât să culeagă fructele potrivite și să mai omoare un mamut doi.

Treiau speriați de pe o zi pe alta și, culmea, mai erau și violenți unul cu celălalt și se tot omorau între ei.

Această stare, de fapt, a luat un abrupt sfârșit acum vreo 10.000 de ani, odată cu invenția agriculturii.

Odată ce a descoperit că pot să plantez grâu în pământ, Homo sapiens-ul a învățat să stea locului și să nu mai fugă de colo-colo de nebun în căutarea prunei perfecte.

Rezultatul direct al statorniciei a fost crearea unor stabilimente în care, iată, se regăseau de această dată mult mai mulți oameni decât cantitatea standard de 10-20 de până atunci.

Ceva cel puțin problematic, pentru că odată cu agricultura apare notiunea de proprietate, de teren propriu, bucatica ta de pamant pe care creste griul tau.

Dar tu n-ai cum sa-ti pazesti griul zi si noapte si, dacă tot veni vorba, n-ai cum să-ți păzești nici măcar corpul zi și noapte, că trebuie să mai și dormi.

Și acum sunt toți străinii ăștia în jurul tău plini de intenții necunoscute.

O structura superioara care se garanteze atat faptul ca griul tau e al tau cat si faptul ca corpul tau nu ar trebui ucis la intamplare din cine stie ce impuls strain al vrunui vecin.

In aceasta poveste statul apare cu scopul de a îndeplni două roluri primordiale.

Primul este să-ți garanteze proprietatea în calitate de entitate exterioră care nu ești tu și care spune același lucru, și anume că spicul respectiv este într-adevăr chiar spicul tău.

Al doilea rol al statului este să aibă monopol asupra violenței.

Gata cu violența la întâmplare, minus în cazuri explicite de autoapărare, doar statul are voie să distrugă corpuri umane.

În schimbul acestor beneficii oferite de stat, oamenii au început să plătească taxe menite să financeze aparatul care să îndeplinească cele două roluri.

Toată această poveste se regăsește în ideea de contract social.

Ea a fost formulată și reformulată prin anii 1600 și 1700, când diverși intelectuali europeni au început să se întrebe oare cum am ajuns unde am ajuns, respectiv în aceste orașe și societăți complexe.

Cum a arătat pasul între Homo Sapiens în Tufiș și Homo Sapiens în Castel.

Cum acum 400 de ani nu exista nici vorbă de antropologie și arheologie, acești filozofi pur și simplu inventau cam cum credau ei că au stat lucrurile.

Ei înșiși admiteau că inventează și că ce spun e mai mult un experiment de gândire.

Respectiv, îți pui întrebarea cum o îmi fie ajuns aici și încerci să-ți imaginezi cam cum s-o fi întâmplat.

În ciuda acestui fapt, povestea asta inventată, care are doar conexiuni foarte vagi cu realitatea istorică, e cea reușită să se împământănească în cultura noastră, motiv și pentru care ea pesemne că sună destul de familiar, pentru că e larg acceptat și diseminat că fix așa a fost evoluția societăților umane.

Cum și-au imagina niște domni acum 400 de ani bazându-se pe zerodate, întâmplător e și complet corect.

Problema e că această poveste nu e deloc inofensivă, pentru că ea, de fapt, formulează mitul genezei civilizației.

Opiniile noastre despre cum s-a format această civilizație în care trăim au azi un impact cât se poate de direct asupra a ce tipuri de organizare socială credem că sunt posibile.

În mod fundamental, acest mit definește ce pot sau nu să facă oamenii împreună.

Dacă povestea noastră despre noi e că suntem niște animale violente care se abțin de la a-și omorâ vecinul doar ca să nu și-a propriul omor de la stat, atunci perspectivele noastre de viitor sunt destul de limitate.

Dacă istoria însă își te învață că ești o bestie, ajungi să crezi că ești o bestie.

Norocul nostru atunci că istoria asta nu e deloc corectă.

Clipurile care o să urmeze pe această temă urmează cartea The Dawn of Everything, A New History of Humanity, apărută acum un an, scrisă de un antropolog și un arheolog pe parcursul a 10 ani.

Scopul ei este să demonteze miturile nejustificate despre originele societăților omenești și să prezinte povestea nouă care reiese din ultimele decenii de descoperiri ale antropologiei și ale arheologiei.

Este o carte cât se poate de ambițioasă, scrisă jumătate pentru public, jumătate pentru colegi academiceni, în speranța că vor prelua și dezvolta și ei firele acestei noi povești, de data asta ceva mai fundamentate științific, despre cum au existat și evoluat societățile omenești în ultimii 30 de mii de ani.

Este, de asemenea, una dintre cărțile mele favorite de nonficțiune și îmi vină să locuiesc în ea.

Dar cum asta nu e imediat posibil, să continuăm între timp cu acest clip.

Există două variante la basmul ăsta al contractului social, două râuri mari care curg încă prin cultura noastră.

Punctele lor de origine diferă, dar până la urmă se scurg în același bazin, ajung în același loc, la aceeași concluzie, și anume că era inevitabil.

Cea mai mare parte vine din cartea Leviathanul, publicată de Thomas Hobbes în 1651.

Leviathanul e una dintre acele mari cărți, pentru că se consideră că ea a pus bazele disciplinei numită științe politice, respectiv teoretizarea sistemelor politice într-un mod care se dorește a fi științific.

Ticlul vine de la un monstru acvatic din Biblie, o conexiune care nu e imediat evidentă, dar Hobbes folosea monstrul ca o metaforă pentru ce ar trebui să fie societatea.

O creatură uriașă formată din oameni, un corp de cetățeni care au în cap sau drept cap un conducător absolut, un rege.

Desenul ăsta de pe prima pagina a cărții încearcă să explice viziunea.

Înainte să ne organizăm în societăți agrare, spune Hobbes, omul exista într-o așa-numită stare naturală.

El definește apoi această stare naturală ca pe un coșmar în care fiecare om era într-un război perpetu cu fiecare om.

Caracteristica fundamentala a existentei de dinaintea civilizatiei noastre, din nou, zice Hobbes, era un razboi constant.

O frica infinita, in care oamenii asteptau doar oportunitati pentru a se macelari unul pe celălalt.

Singurul mod de a ieși din starea asta e să ne adunăm și, prin puterea vindecătoare a rațiunii umane, să alegem un șef, să stabilim ierarhii cu șefi medici și mici și atunci se cheamă că ne-am civilizat.

În mod mai mult sau mai puțin amuzant, Hobbes și-a scris magnum opusul Fugit în Franța, pentru că în țara lui natală Anglia tocmai se întâmpla un război civil în care toată lumea se războia cu toată lumea în tentativa de a pune mâna pe putere.

În primul rând, e neclar cum ai putea vreodată să spui că tocmai ierarhiile sunt ce ne salvează de război, având în vedere istoria ultimilor 500 de ani.

În al doilea rând, dacă tu stai și contemplezi natura umană din mijlocul unui război civil, e ușor să-ți imaginezi că așa trebuie să fi fost dintotdeauna.

În orice caz, Hobbes ajunge la concluzia că natura fundamentală a omului e cât se poate de egoistă, brutală și cinică.

Singura salvare posibilă e prin înființarea de instituții din ce în ce mai stricte care să dea peste mână animalului când îl apucă instinctele primare.

Poliție, tribunale și guverne care să reprime natura scârboasă a omului și să-l înnobileze cu forța.

Poliție, politikos, politică, toate vin din cuvântul grec polis, care înseamnă oraș.

Civilizație, civilizat, civic vin din latinul civitas, care și el înseamnă totoraș.

În această viziune, este norocul nostru cel mai mare faptul că ne-am construit cuști din ce în ce mai complexe pentru că, altmintej, la bază, suntem de fapt, cu toții, niște nenorociți.

Asta e prima mare variantă a contractului social.

În anii 1970, un domn american a devenit cel mai faimos antropolog din lume dupa ce a vandut milioane de exemplare dintr-o carte numita Yammo Mammo, The Fierce People.

Pe langa carte, gratii tehnologiei moderne, au aparut si filme educationale cu acest trib amazonian feroce, in care oamenii civilizati de acasa puteau sa vada cum se bat si se omoara acesti sub-oameni intre ei.

Teza principală a antropologului Napoleon Chagnon era că modul prin care bărbații din societățile Yamo-Mamo obțin avantaje culturale și reproductive e prin omorârea altor bărbați.

Cu cât ești un ucigaș mai mare, cu atât rangul tău în societate e mai înalt.

El zicea că, dacă această condiție e general reprezentativă pentru istoria speciei noastre, atunci noi ne-am împerecheat selectiv într-un fel în care doar cei mai violenți dintre noi au reușit să-și transmită genele mai departe.

Acel dacă, însă, e un foarte mare dacă.

Așa cum au arătat nenumărate studii pe care le găsiți presărate peste tot prin carte, nu există niciun motiv să credem că acest trip e general reprezentativ pentru specia umană.

E doar una dintre foarte multele forme societale posibile.

Chiar și așa, Chan Yong, cu metodele și concluziile lui controversate, a reușit să fundamenteze imaginea omului primitiv drept o bestie violentă într-un fel care dăinuie și până astăzi.

Nu a inventat el această perspectivă, ci doar a suplimentat-o cu imagini mișcătoare astfel încât să vedem cu proprii ochi sălbăticia și să ne convingem.

A doua mare variantă de contract social vine de la Jean-Jacques Rousseau în anul 1754 și pornește de la o opinie opusă.

În starea naturală, omul era de fapt într-o chipare a inocenței, o ființă blândă și blajină care păștea calmă prin luncile existenței până când, într-o bună zi, apare agricultura și acolo se termină distracția.

N-avea el de unde să știe că, o dată ce plantează o sămânță în pământ, din ea o să răsară până la urmă statul, guvernul care va ajunge să-i dea ordine și să-i spună ce are voie să facă și ce nu.

Despre această mișcare, Rousseau spune așa.

Toți au fugit spre propriile lanțuri, crezând că-și câștigă libertatea, pentru că, deși aveau suficient rațiune cât să înțeleagă avantajele unor instituții politice, nu aveau suficientă experiență cât să prevadă pericolele.

Pentru Rousseau, ignoranța omului natural e cel face pașnic.

Cele două forțe primordiale din om sunt autoconservarea și mila.

Înainte să putem să comunicăm și să avem limbaj, impulsurile noastre cele mai puternice erau de a ne proteja propriul corp și de a recunoaște când cineva a eșiuat în a-și proteja propriul corp și suferă.

Viziunea asta clasează empatia drept o drăsătură fundamentală a Homo sapiensului și e, deci, considerabil mai optimistă.

Rousseau continuă spunând că doar odată cu dezvoltarea intelectului și a rațiunii devine omul capabil să calculeze atrocități și să le și comită în scopul vreunui câștig personal.

Ignoranța omului înseamnă violență și doar rațiunea poate să-l facă pașnic.

În ultimele câteva sute de ani, discuția despre natura reală, cum ar veni a omului, s-a întâmplat între acești doi poli.

Ori omul era rău la început și apoi a devenit bun, grație civilizației, ori omul era bun la început și civilizația l-a făcut rău.

Amândouă, în orice caz, variațiuni pe tema mitului biblic al Genezei cu decăderea omului și reîntregirea lui.

Problema evidentă în această discuție e că bine și rău, în esență, nu înseamnă absolut nimic.

Sunt doar o oglindă a entității care face aceste evaluări.

Ce e bine sau rău reflectă doar valorile din capul tău sau din societatea ta.

În funcție de ce ți se pare ție valoros sau nu, ceva devine bun sau rău.

Lucrurile în sine nu sunt niciodată bune sau rele, decât în relație cu altceva.

Întrebarea dacă oamenii sunt fundamental buni sau fundamental răi nu are niciun sens.

Noi definim ce înseamnă bun sau rău și apoi ne întrebăm dacă oamenii sunt chestia aia sau nu.

Un pește este fundamental bun sau fundamental rău?

Poate suna filosofare în gol, dar acest mod de gândire creează o problemă cât se poate de concretă.

O societate nu are cum să fie altceva decât infantilă dacă rămâne blocată în întrebarea «Nu e un fii fundamental bun sau fundamental răi?».

Una dintre problemele grave cu creștinismul, ca forță culturală în societate, e tocmai propovăduirea acestei gândiri binare care ne încurajează mereu să gândim în termeni stupizi.

În istoria intelectualității europene, tipul ăsta de gândire a reprezentat râul pe care acești scriitori își puneau mereu bărcile.

Undeva, în spate, mereu curgea creștinismul, care el însuși e doar o adaptare sărăcăcioasă a filozofiei lui Platon.

Filozofia lui Platon era la rândul ei doar una dintre multele filozofii existente în Grecia Antică.

În orice caz, ea ajunge să fie transformat într-o gândire foarte simplistă care până la urmă evaluează lucrurile în termen de Dumnezeu și Diavol, de bine și de rău.

Revenind deci, oamenii, fundamental buni sau fundamental răi?

Dacă e să ne bazăm pe dovezi, mai mult decât orice altceva, ce ne arată istoria acumulată a acestei specii e că ființele umane sunt perfect capabile atât de acte de o generozitate și o empatie incredibilă, cât și de niște atrocități inimaginabile.

Dacă trebuie să emanăm o opinie despre natura fundamentală a omului în bază a acestor dovezi, atunci ar trebui clar să fie că oamenii sunt fundamental maleabili, că natura umană este însăși adaptabilitatea, Abilitatea de a deveni ceva.

Problema e că fie că pornești de la mitul că eram răi și am devenit buni sau că am fost bun și am devenit răi, ajungi în același blocaj.

Se creează impresia că odată, cândva, de mult, s-a produs această schimbare existențială și istoria s-a terminat.

Putem acum doar să trăim în consecințele ei.

Devenirea a luat sfârșit și iată, suntem deveniți.

Pe când asta chiar e, pur și simplu, o tâmpenie.

O mână de opinii toxice și reducționiste transformate în timp în mitul civilizației noastre.

Implicația politică a acestui mit ar trebui să fie deja evidentă.

Modul nostru actual de organizare socială e predestinat, obligatoriu și inevitabil.

Iată, nu numai capitalismul ne spune că nu există alternativă, dar întreaga istorie și natura umană ne arată că nu avem de ales.

Dacă asta este povestea pe care alegem să ne-o spunem despre noi, cu efectul ei de paralizie de dimensiuni cosmice, am face bine să știm cu absolută siguranță că e o poveste corectă.

Din potrivă, unul dintre scopurile principale ale cărții pe care o discutăm e să adune cât mai multe dovezi în ultimele decenii de studii arheologice și antropologice care arată că în istoria noastră umană, organizarea socială a fost un adevărat carnaval de experimente, că oamenii mereu au discutat și contrastat forme mai bune sau mai rele de coabitare, Că Homo Sapiensul din Tufiș nu era doar un idiot care a așteptat cu minte 190.000 de ani până s-a inventat agricultura.

Că în toată perioada asta, oamenii erau tot niște ființe complexe, inteligente și pline de imaginație care interacționau unii cu ceilalți la scară largă.

Ei erau, până la urmă, identici biologii cu noi.

Nu avem niciun motiv sa credem ca nu si le foloseau.

Daca ii redescoperim pe acesti oameni, poate capatam o alta perspectiva valoroasa prin care sa ne percepem situatia in care ne aflam azi.

Dar pana sa ajungem la oamenii din trecuturile adanci, avem niste probleme de rezolvat cu istoria mai recentă.

Începem cu niște ecouri cât se poate de contemporane ale lucrurilor discutate până acum.

Povestea cu oamenii inocenți și naivi care existau doar în grupuri mici până mai ieri e propovăduită azi de niște nume sonore ca Francis Fukuyama, omul faimos pentru determinarea lui că istoria s-a sfârșit, și Jared Diamond, autorul ultrafaimoasei cărți Guns, Germs and Steel.

În cartea lui, Fukuyama ne informează că în stadiile ei primare, organizarea umană politică e similară cu societățile de grupuri mici observate în primatele avansate ca cimpanzei.

Suntem încurajați apoi să înțelegem că asta e forma standard de organizare socială.

Dar unul dintre cele mai importante avantaje pe care le avem noi față de cimpanzei sau orice alte animale e folosirea unui limbaj complex.

Cimpanzei n-au putut să discute între ei niciodată dacă mâine ar vrea să se organizeze la fel, pe când oamenii da și dovezile arată că făceau asta constant cu creerele lor mari și sexy.

Una dintre mizele mari din toată această discuție despre originele noastre este inegalitatea.

Fukuyama, de exemplu, spune că vânători cu legătorii aveau societăți egalitare doar pentru că nu aveau conceptul de proprietate privată.

Cum chipurile nu știa niciunul să zică bățul ăsta e al meu, atunci erau toți sărați și fericiți împreună și doar asta e ce le permitea să fie fericiți în sărăcia lor.

E, practic, exact ce zicea Rousseau în urmă cu 250 de ani, servit de data asta nu ca o teorie, ci ca un adevăr istoric.

Titlul eseului lui Rousseau era discurs despre originea și baza inegalității dintre oameni.

A apărut ea, la un moment dat, ca un artificiu sau de o trăsătură obligatorie a unei adunături mai mari de oameni.

În alte cuvinte, e inegalitatea consecința directă a complexității unei societăți?

Putem să fim egali doar dacă suntem puțini?

Mitul civilizației noastre urlă în continuu un da la aceste întrebări.

Complexitate egal automat ierarhie, automat șef.

Așadar, n-are rost să ne gândim la forme mai puțin piramidale de organizare pentru că natura umană nu e capabilă de altceva.

În Hobbes, inegalitatea e formulată ca o valoare pozitivă, Dezirabilă.

Fiind ființele obraznice care suntem, putem să trăim cu adevărat în liniște doar dacă avem șefi care să ne dea ordine.

Viziunea asta se aliniază iar cu infantilismul creștin în care ai nevoie mereu de un mare tată care să-ți spună ce ai voie să faci și ce nu.

Acestea fiind spuse, pesebne că există un sâmbure de adevăr aici și uneori poate să fie mai ușor să ți se spună ce să faci decât să descoperi tu singur.

Dar de aici și până la anumia asta trăsătura fundamentală a omului, în jurul căreia ar trebui să organizăm totul, e o cale lungă și primejdioasă.

Pentru Rousseau, inegalitatea socială, ierarhiile și șefii devin inevitabile odată ce cineva poate să dețină un pământ.

Pe parcursul a 250 de ani, opinia lui Rousseau e repetată de suficient de multe ori încât începe să capete puterea de fapt științific, într-o asemenea măsură încât autori ca Jared Diamond se simt perfect confortabil să emane asemenea sentințe dramatice fără să clipească.

Populații mari nu au cum să funcționeze fără conducători care să ia deciziile, directori executivi care să le aplice și birocrații care să administreze deciziile și legile.

Dincolo De faptul că asta este factual incorrect și că au existat societăți mari și orașe care nu funcționau pe bază de ierarhii rigide, ni se spune clar că putem să ne luăm gândul și pe viitor.

Că știe Jared Diamond, i-aș optit în vis un duh.

Am ajuns la capătul potențialului uman, putem să ne dăm jos linistiți din trenul evoluției că înainte nu mai e nimic.

Pe filiera asta a moștenirilor de la Rousseau, ce învățăm e că singura îmbunătățire posibilă în viitorurile noastre e doar să ne jucăm cu aceste categorii în care existăm deja, în care doar mai rotim din piese.

Important e, oricum, să nu ne pierdem timpul gândindu-ne la diverse forme mai ambițioase de reformă socială.

Singurul lucru pe care putem să-l facem e să mai umblăm la coeficientul ăla de inegalitate.

Mai crește, mai scade, trebăluim și noi acolo la el.

Merită subliniat aici că asta e o variantă relativ mutantă a ce zicea Rousseau.

Considera că având vedere că omul e cel care face toate aceste lucruri nefaste, tot el poate și să le desfacă, doar că va fi incredibil de greu.

Cu greutatea, cred că putem să fim de acord.

Moștenirea care se manifestă azi în viețile noastre venită de la Hobbes putem să o găsim în modul cel mai explicit și potent în cărțile ultra-vândute ale psihologului Steven Pinker.

Pinker este reprezentantul unui val numit noul optimism, al cărui scop e să-ți demonstreze pe cifre că trăim în cea mai bună lume posibilă, că Hobbes a avut perfectă dreptate.

În ultimii 400 de ani, instituțiile noastre de fapt au înregistrat un succes răsunător în a domestici violența fundamentală a omului.

Meritul este exclusiv al iluminismului european, al tradiției intelectuale reieșite din secolele XVII și XVIII, numită uneori tradiția vestică, civilizația vestică sau, pe numele ei mai vechi, rasa albă.

Minus genocidurile colonialiste care au distrus întregi popoare de pe glob în scopuri comerciale, minus sutele de milioane de oameni omorâți în secolul XX în epurări sistematice sau războaie, în afară de lucrurile astea două, care, până la urmă, sunt doar costul progresului, măreața cultură europeană a izbândit într-un final de una singură în a crea această cea mai rațională, liberă și pașnică dintre lumi.

Asta suntem învățați să gândim, că toate aceste violențe la o scară fără precedență sunt doar notițe de subsol nu foarte importante în povestea succesului nostru, spusă și respusă la infinit de oameni ca acest Steven Pinker, care iată, a scris cartea favorita lui Bill Gates din toate timpurile.

Atrocitatile pe care a fost cladita aceasta cea mai buna dintre civilizatii sunt pur si simplu manifestari inevitabile ale sofisticarii noastre perpetu crescande.

Intrebarea, oare cat de civilizata e totusi o civilizatie care ieri a distrus si inrobit sute de milioane de oameni pentru acumularea unui capital pri care astăzi distruge însuși pământul, nu ar trebui să ne dea bătăi de cap.

Priviți mai bine aceste 75 de grafice optimiste care arată că de fapt totul merge foarte bine.

Oricare ar fi supărările noastre, statisticile nu mint.

Dacă vreodată simți cum te îmbolnăvești mental de la A3 în acest vârf civilizațional și devine greu să pui respirație după respirație, uită-te pe graficele astea ca să-ți dai seama că de fapt totul e bine și doar ți s-a părut că nu mai poți să respiri.

Da, sunt optimist și în realitate, uit în toate aceste trenuri.

Există nenumărate probleme concrete cu statisticile oferite de Pinker.

Una pe care își o pune în frunte acest val de optimism e cea care arată că sărăcia extremă e într-un continuu declin glorios.

Pragul de sărăcie extremă, definit de Banca Mondială, este de 2,15$ pe zi.

Dacă faci, deci, mai mult de 65$ pe lună, se cheamă că nu mai ești sărac și putem acum să ne felicităm cu toții unul pe altul pentru această reușită a lumii moderne.

Faptul că din ce în ce mai puțini oameni fac mai mult de 65$ pe lună ar trebui să fie un adevarat indicator al faptului ca fericirea pe planeta asta e intr-o continua ascendenta.

Tot efortul asta disperat de a convinge prin 75 de grafice că oamenii sunt sau ar trebui să fie fericiți pare a fi un moment confuz al unui matematician psihopat.

Capătul fericirii umane e să faci bani ca să ai abilitatea de a intra într-un magazin și ați cumpăra orice fără să-ți faci griji că o să fii bătut pe drum, cuplat cu garanția că odată ce ajungi înăuntru, nu o să te îmbolnăvești de holeră.

Dacă coordonatele astea nu te fac să te simți împlinit ca ființă umană, atunci înseamnă că ești bolnav la cap și în mod clar trebuie să mai studiezi graficele.

Abordarea asta care se mândrește la propriu cu a fi obiectivă, lipsită de emoții, ne pune să fim majoretele unor zecimale care descresc în timp ce împiedică formularea întrebării adevărate.

Nu cu cât 2% a mai scăzut sărăcia pe glob în ultimii 5 ani, ci de ce mai există sărăcie.

Conform acelorași statistici, 70% dintre oamenii de pe acest pământ trăiesc cu mai puțin de 165 de dolari pe lună.

Dar, ni se spune, ar trebui sa ne bucuram, pentru ca inainte erau chiar si mai multi saraci lipiti.

Incet, dar sigur, daca avem noroc si suntem cu minti, in cateva decenii, poate 50% dintre oamenii o sa traiasca cu vreo 250 de dolari pe lună.

V-ați fi putut imagina voi vreodată un asemenea viitor prosper al rasei umane?

Există o perversitate absolut sinistră în a pompa ideile astea în societate, ale căror singură menire e să-i facă pe Bill Gates și lumii să doarme mai liniștiți noaptea.

Și totuși rămâne întrebarea de ce în acest climax al progresului uman marea majoritatea oamenilor de pe globe se chinuie să existe de pe o zi pe alta.

M-am blocat atât pe acest subiect pentru că așa arată culminarea ideii de civilizație ca un progres neîntrerupt, de la junglă și până acum.

Ți se servesc statistici care să te înștiințeze că ești fericit și norocos și în cea mai bună lume posibilă și dacă nu simți asta, ești bolnav și e vina ta.

Propaganda asta cu care ești bombardat din toate direcțiile în lumea noastră de azi se numește război psihologic și fie că îl acceptăm sau nu, fie că îl conștientizăm sau nu, noi suntem subiecții lui oricum.

De vreo 300 de ani, povestea asta functionează la fel.

Tu, azi, ar trebui să te bucuri că ești mult mai bogat decât un om din 1750.

Omul din 1750 trebuia să se bucure că e mult mai bogat decât oamenii sălbatici care trăiesc nomazi prin păduri.

Barbarii ăia care amușinează pe la zidurile cetăților geloși că nu au fericirile luxurilor noastre.

Și atunci, ca și acum, exista o credință sigură că Europa e vârful cel mai avansat din lancea progresului ființei umane.

Cei ce nu aveau grâul cel mai mult, pușca cea mai mare, sclavii cei mai mulți, în mod evident, erau niște oameni mai săraci la spirit, niște animăluțe cu care nu prea ai cine știe ce discuta.

Pe 13 octombrie 2022, șeful diplomației Uniunii Europene și-a început un discurs zicând că Europa e o grădină și că restul lumii e o junglă.

Știți foarte bine că Federica nu este exact un jard.

În restul lor, în majoritatea lor, este o jungla.

See all Cătălin Moise transcripts on Youtube

O nouă istorie a umanității